Povesti pescaresti

Spot Tv: Campania "Sa pastram apele curate!"

Cum sa fii romantic la mare?
Asculta cantecul "Vama Veche" si povestea merge mai departe....

Vama Veche
Muzica:Vama Veche
text:Tudor Chirila
(al doilea clip atasat)

Se poate sa fie zi...
Se poate sa fie noapte...
Se poate sa fie vara...
La fel cum iarna poate fi.
Nisipul sa fie ud
Iar marea un pic amara
Nisipul sa zgarie lin
Iar marea sa fie murdara.
Vrei soare, soare iti dau
Sau pielea ti-e ruda cu luna
Pe stanci daca vrei te sarut
Sau in apa...mi-e totuna.
Sa pot sa te aleg dintr-o suta
In ochi sa ai inima mea
Sa-ncerc sa ma ascund de iubire
Dar sa nu te mai
Sa nu te mai pot uita
Iar noaptea sa ai pielea uda
Insetata sa tragi din tigara
Pe mare se aude sirena
Al tau san imi mangaie mana.
Povestea merge mai departe
Ca vantul din Vama Veche...
Eu nu pot sa mai continui
Caci eu mi-am gasit pereche.
Povestea merge mai departe
Ca vantul din Vama Veche...
Eu nu pot sa mai continui
Saruta-ma in ureche.
Am plecat la Vama Veche
Ca sa imi gasesc pereche
Am ajuns la Vama Veche
Si sunt apucat de streche
Stau pe plaja-n Vama Veche
Si-am sarutul in ureche
Doar pe plaja-n Vama Veche
Noi toti vom avea pereche.

Ce ziceti? Cand ne antrenam pentru un Karaoke? :)

De veghe, de deasupra marii

Cand mergi la mare, te gandesti la tot felul de chestii, sa faci baie in mare si sa te bronzezi, sa vezi cat mai multe...forme. Astea sunt motivele traditionale pentru care oamenii merg la plaja.
O sa va spun si eu o poveste. Nu chiar de la Mangalia, ci un pic de mai jos, din Vama. Este putina mea experienta de vamaiot, o experienta insa unica, de neuitat. Merita incercata, macar odata in viata!
Fix acu' doi ani, goneam pe autostrada spre mare, gata sa montam cortul noaptea la 1 sau 2. Sigur, cand ajungeai, eterna problema: unde parchezi masina, unde montezi cortul etc. Ghidandu-ne dupa lumina lunii sau a brichetelor, dibuiam cu chiu cu vai cuiele, cum sa punem prelata si putinele catrafuse trebuincioase unui trai "decent". Dupa care ne duceam val vartej "La Stuf" si goleam cate o doza-doua pe gatlejul uscat, in compania unei muzici dansante. Era o ameteala continua, tinerii fericiti (sau asa pareau) alergand cu picioarele ude pe nisip, razand si mintindu-se ca acele clipe dureaza in fiecare an, tot mai mult. Numarandu-ne pasii, ne gaseam cu greu cortul plasat dincolo de El Comandante si ne pregateam sa induram duhoarea continua si nestingherita a inceputului de august. Cand dintr-o intamplare, nefericita desigur, iti trebuia totusi sa te duci civilizat, in miez de noapte la baie, aveai un chef nebun sa umbli bezmetic printre corturi si aiurit iti doreai sa te intorci cat mai repede inapoi, sa nu-ti piara somnul. Desigur, mai aveai in plus si grija sa-ti regasesti cortul sau sa nu te impiedici efectiv de cineva tolanit printre alte corturi. In fine, erau chiar multe griji, mai ales ca scopul esential (cel putin, pentru mine!) era sa fac in asa fel sa nu-mi sara totusi somnul.
Dimineata insa, te trezeai ca o albina intr-un stup, cu soarele dogorind nemilos peste tine si peste cortul ce nu mai facea fata expunerii ultraviolete. Dar ceva te insotea mereu: era formidabil sunetul marii, cand dormeai, cand zaceai, cand iubeai. Dimineata, primul gand era tot la mare, pentru ca stiai ca ea, marea, este atat de dornica sa te aiba, incat leneveala pe care ai fi avut-o in mod normal intr-un pat obisnuit, iti pierea subit. Atunci, te apuca un chef de ieseai ca gonit de streche sa te prabusesti cu sete in mare, facandu-i pe toti din jurul tau sa te injure ca-i stropesti cu exuberanta ta (tradus: nesimtirea) stupida si puerila. Si stateai acolo pana matele isi cereau drepturile sau chiar iti propuneai uneori sa stai impotriva vointei lor.
Daca aveai norocul insa de a reusi sa te trezesti la o ora decenta a diminetii ca sa-ti bei cafeaua ca un "batran veteran" al marii, ademenind rasaritul, descopereai ca Stuful era incredibil altul. Nebunia de noapte, a valurilor de bere si a zgomotelor urlate de rockerii impatimiti, unduirea femeilor care mai de care mai tricky imbracate se transfera dimineata in ceva linistit si dulceag, care semana cu ceva, cu altceva....Poate ca in acel moment, era cazul sa-ti dregi un pic vocea, sa devii un pic mai serios si sa spui ca iubirea salbatica de peste noapte fusese un minunat "carpe diem", care, desigur, se putea repeta. Cat? In Vama, nimeni nu poate sa-ti spuna mai mult de atat!

Cand nu-ti permiteai foarte multe decat sa te bucuri de clipe si sa simti ca traiesti, ceea ce deja era cam tot ce-si putea dori un vamaiot, o omleta dimineata si sa te infrupti cu nesat din celebrele clatite impletite de peste zi era cam tot ce-ti mai lipsea ca sa fii pe deplin fericit.
Seara, ma urcam in hamacul de deasupra barului si ma gandeam ce bine este sa stai de veghe, deasupra, admirand marea, hatanandu-ma aiurea si negandindu-ma la nimic. In fata hamacului, era o timola pe care o invarteam in nestire, incercand sa numar rotatiile ei, desi acolo timpul numai putea sa fie dramuit. Pentru ca numai lipsea nimic din a simti fericirea.... De a fi vamaiot.

Hei! Trezirea! V-am adormit de tot! Am uitat sa zic ca asta se citeste cu o bere in mana, inainte ca ochii sa stea sa ti se inchida si capul sa cada usor, usor, strivind tastatura.
Si totusi mai e cineva acolo? Sau gasca de la mare e plecata.....la mare, cate unu, cate doi, cate in alta gasca?

Astept sa ne trimiteti poze si mai parliti de soare decat ati plecat de la Mangalia,

ANA