Povesti pescaresti

Spot Tv: Campania "Sa pastram apele curate!"

Cum sa fii romantic la mare?
Asculta cantecul "Vama Veche" si povestea merge mai departe....

Vama Veche
Muzica:Vama Veche
text:Tudor Chirila
(al doilea clip atasat)

Se poate sa fie zi...
Se poate sa fie noapte...
Se poate sa fie vara...
La fel cum iarna poate fi.
Nisipul sa fie ud
Iar marea un pic amara
Nisipul sa zgarie lin
Iar marea sa fie murdara.
Vrei soare, soare iti dau
Sau pielea ti-e ruda cu luna
Pe stanci daca vrei te sarut
Sau in apa...mi-e totuna.
Sa pot sa te aleg dintr-o suta
In ochi sa ai inima mea
Sa-ncerc sa ma ascund de iubire
Dar sa nu te mai
Sa nu te mai pot uita
Iar noaptea sa ai pielea uda
Insetata sa tragi din tigara
Pe mare se aude sirena
Al tau san imi mangaie mana.
Povestea merge mai departe
Ca vantul din Vama Veche...
Eu nu pot sa mai continui
Caci eu mi-am gasit pereche.
Povestea merge mai departe
Ca vantul din Vama Veche...
Eu nu pot sa mai continui
Saruta-ma in ureche.
Am plecat la Vama Veche
Ca sa imi gasesc pereche
Am ajuns la Vama Veche
Si sunt apucat de streche
Stau pe plaja-n Vama Veche
Si-am sarutul in ureche
Doar pe plaja-n Vama Veche
Noi toti vom avea pereche.

Ce ziceti? Cand ne antrenam pentru un Karaoke? :)

De veghe, de deasupra marii

Cand mergi la mare, te gandesti la tot felul de chestii, sa faci baie in mare si sa te bronzezi, sa vezi cat mai multe...forme. Astea sunt motivele traditionale pentru care oamenii merg la plaja.
O sa va spun si eu o poveste. Nu chiar de la Mangalia, ci un pic de mai jos, din Vama. Este putina mea experienta de vamaiot, o experienta insa unica, de neuitat. Merita incercata, macar odata in viata!
Fix acu' doi ani, goneam pe autostrada spre mare, gata sa montam cortul noaptea la 1 sau 2. Sigur, cand ajungeai, eterna problema: unde parchezi masina, unde montezi cortul etc. Ghidandu-ne dupa lumina lunii sau a brichetelor, dibuiam cu chiu cu vai cuiele, cum sa punem prelata si putinele catrafuse trebuincioase unui trai "decent". Dupa care ne duceam val vartej "La Stuf" si goleam cate o doza-doua pe gatlejul uscat, in compania unei muzici dansante. Era o ameteala continua, tinerii fericiti (sau asa pareau) alergand cu picioarele ude pe nisip, razand si mintindu-se ca acele clipe dureaza in fiecare an, tot mai mult. Numarandu-ne pasii, ne gaseam cu greu cortul plasat dincolo de El Comandante si ne pregateam sa induram duhoarea continua si nestingherita a inceputului de august. Cand dintr-o intamplare, nefericita desigur, iti trebuia totusi sa te duci civilizat, in miez de noapte la baie, aveai un chef nebun sa umbli bezmetic printre corturi si aiurit iti doreai sa te intorci cat mai repede inapoi, sa nu-ti piara somnul. Desigur, mai aveai in plus si grija sa-ti regasesti cortul sau sa nu te impiedici efectiv de cineva tolanit printre alte corturi. In fine, erau chiar multe griji, mai ales ca scopul esential (cel putin, pentru mine!) era sa fac in asa fel sa nu-mi sara totusi somnul.
Dimineata insa, te trezeai ca o albina intr-un stup, cu soarele dogorind nemilos peste tine si peste cortul ce nu mai facea fata expunerii ultraviolete. Dar ceva te insotea mereu: era formidabil sunetul marii, cand dormeai, cand zaceai, cand iubeai. Dimineata, primul gand era tot la mare, pentru ca stiai ca ea, marea, este atat de dornica sa te aiba, incat leneveala pe care ai fi avut-o in mod normal intr-un pat obisnuit, iti pierea subit. Atunci, te apuca un chef de ieseai ca gonit de streche sa te prabusesti cu sete in mare, facandu-i pe toti din jurul tau sa te injure ca-i stropesti cu exuberanta ta (tradus: nesimtirea) stupida si puerila. Si stateai acolo pana matele isi cereau drepturile sau chiar iti propuneai uneori sa stai impotriva vointei lor.
Daca aveai norocul insa de a reusi sa te trezesti la o ora decenta a diminetii ca sa-ti bei cafeaua ca un "batran veteran" al marii, ademenind rasaritul, descopereai ca Stuful era incredibil altul. Nebunia de noapte, a valurilor de bere si a zgomotelor urlate de rockerii impatimiti, unduirea femeilor care mai de care mai tricky imbracate se transfera dimineata in ceva linistit si dulceag, care semana cu ceva, cu altceva....Poate ca in acel moment, era cazul sa-ti dregi un pic vocea, sa devii un pic mai serios si sa spui ca iubirea salbatica de peste noapte fusese un minunat "carpe diem", care, desigur, se putea repeta. Cat? In Vama, nimeni nu poate sa-ti spuna mai mult de atat!

Cand nu-ti permiteai foarte multe decat sa te bucuri de clipe si sa simti ca traiesti, ceea ce deja era cam tot ce-si putea dori un vamaiot, o omleta dimineata si sa te infrupti cu nesat din celebrele clatite impletite de peste zi era cam tot ce-ti mai lipsea ca sa fii pe deplin fericit.
Seara, ma urcam in hamacul de deasupra barului si ma gandeam ce bine este sa stai de veghe, deasupra, admirand marea, hatanandu-ma aiurea si negandindu-ma la nimic. In fata hamacului, era o timola pe care o invarteam in nestire, incercand sa numar rotatiile ei, desi acolo timpul numai putea sa fie dramuit. Pentru ca numai lipsea nimic din a simti fericirea.... De a fi vamaiot.

Hei! Trezirea! V-am adormit de tot! Am uitat sa zic ca asta se citeste cu o bere in mana, inainte ca ochii sa stea sa ti se inchida si capul sa cada usor, usor, strivind tastatura.
Si totusi mai e cineva acolo? Sau gasca de la mare e plecata.....la mare, cate unu, cate doi, cate in alta gasca?

Astept sa ne trimiteti poze si mai parliti de soare decat ati plecat de la Mangalia,

ANA

Se inscrie cineva?!!!!!!!!!!!!

Azi, ora 21 pe terasa Karma...se reuneste gasca de la Cluj.
Cine se inscrie?

Descult pe nisip

Este ora 1. Pasesc incet pe nisipul fierbinte al plajei din Costinesti. Este cald si mult soare. Pe plaja este aglomeratie. Ma indrept catre Epava. Acolo este mai mult loc liber, dar si mai multi nudisti. Trec pe langa un grup de tineri zgomotosi. Dupa comportament, cred ca sunt localnici. Urla, tipa, se alearga unul pe celalalt, se imping si incearca sa agate fetele care trec prin zona cu remarci afumate. Nu le prea reuseste. Unul dintre ei....mai curajos si mai plin de bere, si-a dat slipul jos si incearca sa interactioneze cu nudistii. La un moment dat se aseaza pe nisip si incepe sa se autosatisfaca.

Ma amuz si merg mai departe. Marea atinge lin nisipul intr-un dute-vino perpetuu. Gandul imi zboara la seara trecuta pe care am petrecut-o la karaoke. Un spectacol pe cinste facut de niste pusti pe terasa la Azur. Nu e prima data cand merg acolo, si, de fiecare data m-am simtit bine. Am ascultat melodii vechi, am vazut persoane talentate, am ras cu pofta de cei care zbierau in microfon. M-am distrat copios...

Merg in continuare pe nisipul umed, spalat de apa marii. Ajung in zona nudistilor. Un tip ma solid sta langa prietena lui. Langa ei s-a aciuat un alt tip, care o fixeaza cu privirea pe fata. Nu isi dezlipeste ochii de la corpul ei...poti banui lejer la ce se gandeste, dupa reactiile corpului sau. La un moment dat tipul solid se ridica....isi ia prietena de mana si o invita sa faca baie impreuna in mare. Ca sa o impresioneze, isi ia avant si se napusteste catre apa. Se arunca in mare, numai ca nu ia in considerare ca adancimea nu este suficient de mare...si ramane infipt in nisip. Se ridica cu greu....Pe frunte i se vad juliturile provocate de saltul spectaculos...se duce catre prosop cu mana la frunte si rosu la fata...de rusine si de durere.

Pasesc descult....imi piere cheful de plaja....am vazut suficient pentru astazi...Sunt destul de bronzat ...ca sa mai stau pe plaja...mi-am balacit doar picioarele in apa marii.

Catalin

Mangalia, "casuta" cu amintiri


Chiar vorbeam de tine, azi, Ovidiu, cand i-am povestit mamei bancul cu Sefu' Sefu' Siretul......
Intr-adevar, am fost impresionata de dexteritatea cu care ai lipit stickerele si posterele!
Acum shtiu la cine sa ma gandesc cand organizam ceva! Dadada, hopa, shtiu, ceri cam scump, dar poate negociem, ce zici?!

Cand Dan a avut ideea sa-i dedicam un cantec lui Catalin, ne-am fastacit pentru ca fiecare stia sa cante altceva. La un moment dat, mi-a trecut prin cap sa-i cantam "Casutza noastra", referindu-ma la Mangalia, dar m-am rezumat la cel cu elefantzii de se leganau pe o panza de paianjen!


Gasca, cand ne strangem din nou?! Poate ne prajim la munte de data asta! Sau macar la anu' sa ne strangem din nou, in aceiasi formula, noi, gasca nebuna de la mare! Sa fim o gasca ce face minuni (!?), cum imi canta o manea sub geam, vrand nevrand o aud! (asta in loc de serenada, poate!)
Dar Mangalia va ramane "casutza noastra/ cuibusor de nebunii/ te asteapta ca sa revii/" . Nu-i asha ca se potriveste piesa asta cu atmosfera incarcata cu "petsti" si "medoze"?!

Pana atunci, ne "consolam" virtual, ticsindu-ne si inghesuindu-ne printre amintiri.
Aaaaaaaaaaaa......si astept cu interes sa vad pozele cu fotbalul nostru, unde echipa lui Dan si Andrei ne-au cam batut, nu prea le-a fost mila de noi, ashtialaltzii, muritorii!

Cu totii, ne amintim cu drag de momentele placute si, asa cum imi zicea Oana (Cluj), inainte de plecare, haideti sa nu ne pierdem unul de celalalt! Si apropo de Oana, ia uita-te la videoclipul asta si zi-mi de nu semeni cu Uma Thurman!
http://www.youtube.com/watch?v=PwGLJk_bySc

Cu mult dor si nostalgie,

Ana

Cont pentru foto

pentru postat fotografii, am creat o pagina pe picassa la adresa urmatoare:

http://picasaweb.google.co.uk/home

user: sapastramapelecurate@yahoo.com
pass: constanta

daca aveti deja cont pe picassa, sau pe alt website de poze, puteti doar sa imi dati link-ul pe care il vom posta pe blog

Catalin

Pe val

Cluj. Vagon de dormit. Ne impartim pe echipe, de cate doi. Zic, eu cu Anca, pe criteriul fumatoare, Feli si Cristina. Ma gandeam sa pufai vreo doua tigari, intinsa pe lenjeria GEVARO si cu huruitul trenului pe fundal. Cum plecarea a fost la o ora tarzie din noapte si dupa o zi crunta de luni n-am mai pufait nimic. Fetele din Cluj par ok (ne-am cunoscut in gara). Bucuresti. Primul contact (vizual, ce va inchipuiti) e cu Targu Mures, un domn Calin, care pare foarte spiritual, inca de la primele ore ale diminetii. (bun zic, asta e de comitet, insista chiar sa imi care ghiozdanu`). Gata si cafeaua si pornim spre autocar, care se doveste a fi de fapt un microbus. Asa a inceput aventura. Iata-ne in fata unui hotel de trei stele, holbandu-ne unii la altii curiosi, cu bagajele si cu oboseala in oase, dornici de mare, de soare si mai putin de workshop. Prima intrevedere. Apar personajele, ni se impart mapele, umbrelele, gentile si zambetele. Nu auzim nimic, din cauza brizei, dar ne distram de minune pe la mese, printre franturile de “responsabilitate sociala”, “campanie de informare” si “sa salvam plajele”. Ca in orice familie (abia formata) masa a fost primordiala. De fapt, asa a inceput totul, la masa. Pentru ca mai tarziu sa o zbughim pe la terasele maneliste de pe litoralul Marii Negre. Iata-l si pe lipoveanul cu nas rosu, nea Alecu, gata sa se infurie si sa ne arda la “bonuri” daca ii refuzam politicos “nota la comun” sau painea extra. Uite-o si pe faimoasa tanti Nuti, ca o tornada in bucataria restaurantului Cazino din Mangalia, a carei voce inconfundabila, sunt sigura, ne-a inspaimantat pe toti. Gata cu masa. Se aude muzica si fetele mele au chef de chef. La microfon, kitsch-ul intruchipat: o tanti blonda cu chica neagra, geaca de piele si figuri de Buftea. In lipsa de altceva si cu vinul luat “pe bonuri”, a prins si asta, mai ales ca am invatat coregrafia la "Pusca si cureaua lata". Si am incins o hora! Si inca una, si inca una, pana duminica cand tristi ne-am despartit in speranta ca ne vom revedea, ca ne vom vizita sau vom coresponda. Nadajduiesc ca vom gasi gasi un "bazin comun" in urmatoarea perioada si, fireste, vorba Luizei din Pitesti, va salut si va imbratisez pe toti. Poate la Peninsula lui Boti, la o campanie antizgomot, avandu-i ca leaderi pe aceeasi Ana si Catalin.

Oana

Burdusit de amintiri...

Ziua Z. Adicatelea 16 ale lunii iunie (am un lipsus cu termenul popular). La 6.15 vine masina in statie de unde ne culege pe toti. Nu inainte ca Irina (fata mica dar mare de la DA "Siret") sa aiba parte de o surpriza din partea magarusului de eu. Una prin care am reusit sa-i pun sangele in circulatie destul de tare, iar inima sa i-o ia la galop. Aproape sapte ore de mers, cu opriri pe la benzinarii, Carrefour si alte astfel de bodegi. In cele din urma Catalin primeste telefonul prin care ne anuntam sosirea la Mangalia, nu inainte de a-i spune ca am reusit sa ne ratacim. Dar dupa ce am trecut de cele doua sensuri giratorii, am gasit hotelul si l-am gasit pe Catalin, omul responsabil cu organizarea. Dupa care au aparut si ceilalti responsabili cu buna desfasurare a intalnirii prin care declaram deschisa lupta impotriva cotropitorilor de tip PETste si meDOZA, mana in mana cu indolenta si nepasarea unora certati cu bunul simt. Restul il stiti... Olandezi care ne-au snopit in bataie la Euro, oengisti care ne-au demonstrat ca se poate, cvartet pentru caffe-concert, plaje invadate de scribii din presa locala, trimisii de la minister luati la intrebari doar pentru a ne descarca pentru faptul ca nu a venit invitatul cu rang inalt, omul cu Delta Dunarii, cadourile, cadourile, cadourile etc etc...

Pe unde o fi oare Ana acum? S-o fi pregatind pentru examenul prin care va intra in randurile celor cu colac in mana in timp ce alearga pe patru roti? Bafta si la mai mare! Inca mai stiu sa lipesc stickere :P

Catalina s-o fi reobisnuit cu munca pe la ANAR sau ii este dor in continuare de mare?

Botond o fi degustat vinul reginei lu' tanti Bulgaria, plictisit de asteptare pana la destupare si transportat fara a fi declarat la granita pe meleaguri romanseti?

Prutul sau, asa cum il stiti voi, Dan o fi udat cu ceva canile pe care scrie in bulgareste si care nu s-au bucurat de vinul alb si vechi al lui Botond? Si tot pentru el... "Sefu', sefu'... Siretul"

Ce-or mai face oltenii? Au fost cei mai multi si, colac peste pupaza, au mai avut si pile la restaurant. Ce-o mai pregati pentru ei mama Nuti? Ce n-as fi dat sa fiu oltean cand venea ora mesei!!! Eu cu don' Semaca nu am avut atat succes. :) Pentru olteanul cu veleitati de dictator... Vrei sa-ti trimit niste dvd-uri cu folclor adevarat sau tot vrei sa ucizi manelistii si interpretii de muzica populara?

Cam atat... Ce-i prea mult, strica! Ceilalti, in postarile ce vor sa vie...

Ovidiu, Bacau

Dadadada - hoppa

Plecam la noapte. Nu-i nimic, ca asa pot sa ma uit la meci la bar langa bere. Asa fac, ca-s mai aproape de centrul Tirgu Muresului. Totul merge conform planului, ajungem la Sighisoara, soseste trenul, pornim spre Bucuresti. Avem ore bune de mers, zic ca-mi odihnesc putin ochii, si trecem prin valea Prahovei cumva. Aflam ca gagiul din Targoviste colectioneaza numere de Vodafone, si obtine numerele de mobil de la baietii din Ploiesti. F. bine. Eu am Orange, dar si par lung, sin u mi-l cere L Dimineata ajungem la Bucuresti unde ne asezam la McDonalds sa bem o cafea pana vin ceilalti. Apare Vicky din Arad, si sunam soferul din Constanta. Ne ducem la microbus, si asteptam gasca de la Oradea, Cluj si Timisoara. Bineinteles ei nu se grabesc, si noi suntem un pic obositi. Nu-i nimic, ca m-am lasat de fumat, dar cu ocazia alegerilor m-am reapucat, si pot lungi putin perioada asta. Dupa vreo doua ore de asteptare plecam spre Mangalia. Autostrada f. impresionanta: o linie continua de la Bucuresti la Constanta. In final ajungem la Mangalia, si pt. ca cei din urma vor fi primii, ramanem ultimii care se cazeaza. Unii se duc la Corsa la trei stele, noi la doua stele pt. ca acolo stam singuri in camere. Adica apare un singur nume pe lista, dar ideea-i cu totul alta. J Ei, si incepe. Colegi din presa, angajati ape, organizatori, conferinta, cunoscuti, conferinta, amici, conferinta, prieteni. Bineinteles, au mai ramas si colegi din presa si organizatori. In consecinta, o baza de date, fotografii si imagini video de la masa cu tanti Nuti, de la plaja, de la conferinta, de la chefuri, din Bulgaria, si amprente in suflet lasate de participanti. Unele amprente se vor sterge dupa o saptamana, altele dupa o luna, altele dupa un an. Putine niciodata. Multumiri pentru acestea putine. Boti

E deja miercuri? Uff...ce am uitat!

Forfota si emotii. M-am gandit (ce neinspirata!) sa ma imbrac in fusta. Hai Mishu, Dan sa punem bannerele sa le atarnam, sa instalam si roll-upurile. Si vantul asta care imi face figuri!...
Telefonul meu incepe de la 7.00 sa sune continuu....La servici, incepea de la 8.00. Il arunc undeva pe-o masa, dar fetele alearga repede spre mine sa-mi spuna ca deja era la a 6-a apelare.

Cristina, Dan, Mishu...dati-mi o mana de ajutor sa aranjam repede mapele. Cum numai sunt programe?! A, s-au amestecat cu celelalte. La mine, in camera, o intreaga magazie. Dar stiti ceva? Imi place.

Il asteptam pe sefu cel mare. Repede, repede, alergam in intampinare lui si ....inca nu eram prajiti de soare.

Seara, ies cu fetele la plaja si ....shet, iar am uitat! Credeam ca e marti. I-am ametit pe cativa cu chestia asta si le-am zis ca nu e Caffe Concert. Imi fac sepuku usor si trec mai departe.

Ce splendoare canta fetele! Ce incantare "Scient of Woman"! Mai lipsea Al Pacino!

Am fost si suntem o gasca foarte faina, prajita sau mai putin prajita de soare! Impreuna cu voi si datorita voua, Mangalia va ramane, pentru mine, un loc de neuitat!

Va pup si va iubesc,


Ana

Asa a inceput totul...

Este marti de dimineata...telefoanele suna intr-una, agitatie si stres. Verific daca am facut lista, daca am incarcat materialele promotionale in masina, daca microbuzul plecat de dimineata din Gara de Nord este deja pe drum....si pornesc catre hotel.
Suna iar telefonul...e Mishu....este la cativa kilometri in spatele meu....deja invitatii incep sa soseasca.

Asa a inceput totul...

Este luni....sunt din nou la munca...ma uit pe poze si imi reamintesc cu placere fiecare moment. Vorbesc la telefon cu unii dintre cei cu care am petrecut cateva zile din viata mea...simt o melancolie in glasul lor...

S-a terminat...

...sau poate ca nu...

Putem face din acest loc unul care sa ne aduca din nou impreuna...

Iar pentru tot ce a fost, pentru toata atmosfera pe care ati creat-o, eu tin sa va multumesc.

Catalin