Mangalia, "casuta" cu amintiri


Chiar vorbeam de tine, azi, Ovidiu, cand i-am povestit mamei bancul cu Sefu' Sefu' Siretul......
Intr-adevar, am fost impresionata de dexteritatea cu care ai lipit stickerele si posterele!
Acum shtiu la cine sa ma gandesc cand organizam ceva! Dadada, hopa, shtiu, ceri cam scump, dar poate negociem, ce zici?!

Cand Dan a avut ideea sa-i dedicam un cantec lui Catalin, ne-am fastacit pentru ca fiecare stia sa cante altceva. La un moment dat, mi-a trecut prin cap sa-i cantam "Casutza noastra", referindu-ma la Mangalia, dar m-am rezumat la cel cu elefantzii de se leganau pe o panza de paianjen!


Gasca, cand ne strangem din nou?! Poate ne prajim la munte de data asta! Sau macar la anu' sa ne strangem din nou, in aceiasi formula, noi, gasca nebuna de la mare! Sa fim o gasca ce face minuni (!?), cum imi canta o manea sub geam, vrand nevrand o aud! (asta in loc de serenada, poate!)
Dar Mangalia va ramane "casutza noastra/ cuibusor de nebunii/ te asteapta ca sa revii/" . Nu-i asha ca se potriveste piesa asta cu atmosfera incarcata cu "petsti" si "medoze"?!

Pana atunci, ne "consolam" virtual, ticsindu-ne si inghesuindu-ne printre amintiri.
Aaaaaaaaaaaa......si astept cu interes sa vad pozele cu fotbalul nostru, unde echipa lui Dan si Andrei ne-au cam batut, nu prea le-a fost mila de noi, ashtialaltzii, muritorii!

Cu totii, ne amintim cu drag de momentele placute si, asa cum imi zicea Oana (Cluj), inainte de plecare, haideti sa nu ne pierdem unul de celalalt! Si apropo de Oana, ia uita-te la videoclipul asta si zi-mi de nu semeni cu Uma Thurman!
http://www.youtube.com/watch?v=PwGLJk_bySc

Cu mult dor si nostalgie,

Ana

Cont pentru foto

pentru postat fotografii, am creat o pagina pe picassa la adresa urmatoare:

http://picasaweb.google.co.uk/home

user: sapastramapelecurate@yahoo.com
pass: constanta

daca aveti deja cont pe picassa, sau pe alt website de poze, puteti doar sa imi dati link-ul pe care il vom posta pe blog

Catalin

Pe val

Cluj. Vagon de dormit. Ne impartim pe echipe, de cate doi. Zic, eu cu Anca, pe criteriul fumatoare, Feli si Cristina. Ma gandeam sa pufai vreo doua tigari, intinsa pe lenjeria GEVARO si cu huruitul trenului pe fundal. Cum plecarea a fost la o ora tarzie din noapte si dupa o zi crunta de luni n-am mai pufait nimic. Fetele din Cluj par ok (ne-am cunoscut in gara). Bucuresti. Primul contact (vizual, ce va inchipuiti) e cu Targu Mures, un domn Calin, care pare foarte spiritual, inca de la primele ore ale diminetii. (bun zic, asta e de comitet, insista chiar sa imi care ghiozdanu`). Gata si cafeaua si pornim spre autocar, care se doveste a fi de fapt un microbus. Asa a inceput aventura. Iata-ne in fata unui hotel de trei stele, holbandu-ne unii la altii curiosi, cu bagajele si cu oboseala in oase, dornici de mare, de soare si mai putin de workshop. Prima intrevedere. Apar personajele, ni se impart mapele, umbrelele, gentile si zambetele. Nu auzim nimic, din cauza brizei, dar ne distram de minune pe la mese, printre franturile de “responsabilitate sociala”, “campanie de informare” si “sa salvam plajele”. Ca in orice familie (abia formata) masa a fost primordiala. De fapt, asa a inceput totul, la masa. Pentru ca mai tarziu sa o zbughim pe la terasele maneliste de pe litoralul Marii Negre. Iata-l si pe lipoveanul cu nas rosu, nea Alecu, gata sa se infurie si sa ne arda la “bonuri” daca ii refuzam politicos “nota la comun” sau painea extra. Uite-o si pe faimoasa tanti Nuti, ca o tornada in bucataria restaurantului Cazino din Mangalia, a carei voce inconfundabila, sunt sigura, ne-a inspaimantat pe toti. Gata cu masa. Se aude muzica si fetele mele au chef de chef. La microfon, kitsch-ul intruchipat: o tanti blonda cu chica neagra, geaca de piele si figuri de Buftea. In lipsa de altceva si cu vinul luat “pe bonuri”, a prins si asta, mai ales ca am invatat coregrafia la "Pusca si cureaua lata". Si am incins o hora! Si inca una, si inca una, pana duminica cand tristi ne-am despartit in speranta ca ne vom revedea, ca ne vom vizita sau vom coresponda. Nadajduiesc ca vom gasi gasi un "bazin comun" in urmatoarea perioada si, fireste, vorba Luizei din Pitesti, va salut si va imbratisez pe toti. Poate la Peninsula lui Boti, la o campanie antizgomot, avandu-i ca leaderi pe aceeasi Ana si Catalin.

Oana

Burdusit de amintiri...

Ziua Z. Adicatelea 16 ale lunii iunie (am un lipsus cu termenul popular). La 6.15 vine masina in statie de unde ne culege pe toti. Nu inainte ca Irina (fata mica dar mare de la DA "Siret") sa aiba parte de o surpriza din partea magarusului de eu. Una prin care am reusit sa-i pun sangele in circulatie destul de tare, iar inima sa i-o ia la galop. Aproape sapte ore de mers, cu opriri pe la benzinarii, Carrefour si alte astfel de bodegi. In cele din urma Catalin primeste telefonul prin care ne anuntam sosirea la Mangalia, nu inainte de a-i spune ca am reusit sa ne ratacim. Dar dupa ce am trecut de cele doua sensuri giratorii, am gasit hotelul si l-am gasit pe Catalin, omul responsabil cu organizarea. Dupa care au aparut si ceilalti responsabili cu buna desfasurare a intalnirii prin care declaram deschisa lupta impotriva cotropitorilor de tip PETste si meDOZA, mana in mana cu indolenta si nepasarea unora certati cu bunul simt. Restul il stiti... Olandezi care ne-au snopit in bataie la Euro, oengisti care ne-au demonstrat ca se poate, cvartet pentru caffe-concert, plaje invadate de scribii din presa locala, trimisii de la minister luati la intrebari doar pentru a ne descarca pentru faptul ca nu a venit invitatul cu rang inalt, omul cu Delta Dunarii, cadourile, cadourile, cadourile etc etc...

Pe unde o fi oare Ana acum? S-o fi pregatind pentru examenul prin care va intra in randurile celor cu colac in mana in timp ce alearga pe patru roti? Bafta si la mai mare! Inca mai stiu sa lipesc stickere :P

Catalina s-o fi reobisnuit cu munca pe la ANAR sau ii este dor in continuare de mare?

Botond o fi degustat vinul reginei lu' tanti Bulgaria, plictisit de asteptare pana la destupare si transportat fara a fi declarat la granita pe meleaguri romanseti?

Prutul sau, asa cum il stiti voi, Dan o fi udat cu ceva canile pe care scrie in bulgareste si care nu s-au bucurat de vinul alb si vechi al lui Botond? Si tot pentru el... "Sefu', sefu'... Siretul"

Ce-or mai face oltenii? Au fost cei mai multi si, colac peste pupaza, au mai avut si pile la restaurant. Ce-o mai pregati pentru ei mama Nuti? Ce n-as fi dat sa fiu oltean cand venea ora mesei!!! Eu cu don' Semaca nu am avut atat succes. :) Pentru olteanul cu veleitati de dictator... Vrei sa-ti trimit niste dvd-uri cu folclor adevarat sau tot vrei sa ucizi manelistii si interpretii de muzica populara?

Cam atat... Ce-i prea mult, strica! Ceilalti, in postarile ce vor sa vie...

Ovidiu, Bacau

Dadadada - hoppa

Plecam la noapte. Nu-i nimic, ca asa pot sa ma uit la meci la bar langa bere. Asa fac, ca-s mai aproape de centrul Tirgu Muresului. Totul merge conform planului, ajungem la Sighisoara, soseste trenul, pornim spre Bucuresti. Avem ore bune de mers, zic ca-mi odihnesc putin ochii, si trecem prin valea Prahovei cumva. Aflam ca gagiul din Targoviste colectioneaza numere de Vodafone, si obtine numerele de mobil de la baietii din Ploiesti. F. bine. Eu am Orange, dar si par lung, sin u mi-l cere L Dimineata ajungem la Bucuresti unde ne asezam la McDonalds sa bem o cafea pana vin ceilalti. Apare Vicky din Arad, si sunam soferul din Constanta. Ne ducem la microbus, si asteptam gasca de la Oradea, Cluj si Timisoara. Bineinteles ei nu se grabesc, si noi suntem un pic obositi. Nu-i nimic, ca m-am lasat de fumat, dar cu ocazia alegerilor m-am reapucat, si pot lungi putin perioada asta. Dupa vreo doua ore de asteptare plecam spre Mangalia. Autostrada f. impresionanta: o linie continua de la Bucuresti la Constanta. In final ajungem la Mangalia, si pt. ca cei din urma vor fi primii, ramanem ultimii care se cazeaza. Unii se duc la Corsa la trei stele, noi la doua stele pt. ca acolo stam singuri in camere. Adica apare un singur nume pe lista, dar ideea-i cu totul alta. J Ei, si incepe. Colegi din presa, angajati ape, organizatori, conferinta, cunoscuti, conferinta, amici, conferinta, prieteni. Bineinteles, au mai ramas si colegi din presa si organizatori. In consecinta, o baza de date, fotografii si imagini video de la masa cu tanti Nuti, de la plaja, de la conferinta, de la chefuri, din Bulgaria, si amprente in suflet lasate de participanti. Unele amprente se vor sterge dupa o saptamana, altele dupa o luna, altele dupa un an. Putine niciodata. Multumiri pentru acestea putine. Boti

E deja miercuri? Uff...ce am uitat!

Forfota si emotii. M-am gandit (ce neinspirata!) sa ma imbrac in fusta. Hai Mishu, Dan sa punem bannerele sa le atarnam, sa instalam si roll-upurile. Si vantul asta care imi face figuri!...
Telefonul meu incepe de la 7.00 sa sune continuu....La servici, incepea de la 8.00. Il arunc undeva pe-o masa, dar fetele alearga repede spre mine sa-mi spuna ca deja era la a 6-a apelare.

Cristina, Dan, Mishu...dati-mi o mana de ajutor sa aranjam repede mapele. Cum numai sunt programe?! A, s-au amestecat cu celelalte. La mine, in camera, o intreaga magazie. Dar stiti ceva? Imi place.

Il asteptam pe sefu cel mare. Repede, repede, alergam in intampinare lui si ....inca nu eram prajiti de soare.

Seara, ies cu fetele la plaja si ....shet, iar am uitat! Credeam ca e marti. I-am ametit pe cativa cu chestia asta si le-am zis ca nu e Caffe Concert. Imi fac sepuku usor si trec mai departe.

Ce splendoare canta fetele! Ce incantare "Scient of Woman"! Mai lipsea Al Pacino!

Am fost si suntem o gasca foarte faina, prajita sau mai putin prajita de soare! Impreuna cu voi si datorita voua, Mangalia va ramane, pentru mine, un loc de neuitat!

Va pup si va iubesc,


Ana

Asa a inceput totul...

Este marti de dimineata...telefoanele suna intr-una, agitatie si stres. Verific daca am facut lista, daca am incarcat materialele promotionale in masina, daca microbuzul plecat de dimineata din Gara de Nord este deja pe drum....si pornesc catre hotel.
Suna iar telefonul...e Mishu....este la cativa kilometri in spatele meu....deja invitatii incep sa soseasca.

Asa a inceput totul...

Este luni....sunt din nou la munca...ma uit pe poze si imi reamintesc cu placere fiecare moment. Vorbesc la telefon cu unii dintre cei cu care am petrecut cateva zile din viata mea...simt o melancolie in glasul lor...

S-a terminat...

...sau poate ca nu...

Putem face din acest loc unul care sa ne aduca din nou impreuna...

Iar pentru tot ce a fost, pentru toata atmosfera pe care ati creat-o, eu tin sa va multumesc.

Catalin