Pe val

Cluj. Vagon de dormit. Ne impartim pe echipe, de cate doi. Zic, eu cu Anca, pe criteriul fumatoare, Feli si Cristina. Ma gandeam sa pufai vreo doua tigari, intinsa pe lenjeria GEVARO si cu huruitul trenului pe fundal. Cum plecarea a fost la o ora tarzie din noapte si dupa o zi crunta de luni n-am mai pufait nimic. Fetele din Cluj par ok (ne-am cunoscut in gara). Bucuresti. Primul contact (vizual, ce va inchipuiti) e cu Targu Mures, un domn Calin, care pare foarte spiritual, inca de la primele ore ale diminetii. (bun zic, asta e de comitet, insista chiar sa imi care ghiozdanu`). Gata si cafeaua si pornim spre autocar, care se doveste a fi de fapt un microbus. Asa a inceput aventura. Iata-ne in fata unui hotel de trei stele, holbandu-ne unii la altii curiosi, cu bagajele si cu oboseala in oase, dornici de mare, de soare si mai putin de workshop. Prima intrevedere. Apar personajele, ni se impart mapele, umbrelele, gentile si zambetele. Nu auzim nimic, din cauza brizei, dar ne distram de minune pe la mese, printre franturile de “responsabilitate sociala”, “campanie de informare” si “sa salvam plajele”. Ca in orice familie (abia formata) masa a fost primordiala. De fapt, asa a inceput totul, la masa. Pentru ca mai tarziu sa o zbughim pe la terasele maneliste de pe litoralul Marii Negre. Iata-l si pe lipoveanul cu nas rosu, nea Alecu, gata sa se infurie si sa ne arda la “bonuri” daca ii refuzam politicos “nota la comun” sau painea extra. Uite-o si pe faimoasa tanti Nuti, ca o tornada in bucataria restaurantului Cazino din Mangalia, a carei voce inconfundabila, sunt sigura, ne-a inspaimantat pe toti. Gata cu masa. Se aude muzica si fetele mele au chef de chef. La microfon, kitsch-ul intruchipat: o tanti blonda cu chica neagra, geaca de piele si figuri de Buftea. In lipsa de altceva si cu vinul luat “pe bonuri”, a prins si asta, mai ales ca am invatat coregrafia la "Pusca si cureaua lata". Si am incins o hora! Si inca una, si inca una, pana duminica cand tristi ne-am despartit in speranta ca ne vom revedea, ca ne vom vizita sau vom coresponda. Nadajduiesc ca vom gasi gasi un "bazin comun" in urmatoarea perioada si, fireste, vorba Luizei din Pitesti, va salut si va imbratisez pe toti. Poate la Peninsula lui Boti, la o campanie antizgomot, avandu-i ca leaderi pe aceeasi Ana si Catalin.

Oana